Despre carte: an / Mișcându-mi nasul rece, m-am uitat cu nerăbdare pe geamul mașinii. Acolo, în afara ferestrei, era o lume albastră în care valsau fulgi de zăpadă albaștri. Orașul se terminase deja, iar brazi în haine grele de blană albă alergau spre noi. Amurg viscol de iarnă. Am vrut să fiu în ei. Mi-am imaginat atât de clar cum mă grăbesc prin năvală și vântul cântând, încât aproape că am început o transformare arbitrară. O voce leneșă m-a salvat de ireparabil: „Tu continui să visezi.”?